Cele mai multe plante se inmultesc primavara. In perioada inmultirii, conditiile de mediu au o importanta mai mare decat ca de obicei. Variatiile de temperatura, curentii puternici de aer, umiditatea necorespunzatoare in aer sau in pamant sunt factori care determina esecul procesului de inmultire.

Inmultirea plantelor se poate realiza prin 2 cai:

• prin seminte
  • este o metoda ieftina, simpla care determina obtinerea unui numar mare de plante, ce nu mostenesc in totalitate caracteristicile identice de la planta-mama (pot avea forme si culori diferite, datorita hibridarii). Astfel, bolile transmisibile descendentilor este mult mai redusa in comparatie cu inmultirea vegetativa.
  • Plantele perene se autoinsămânțează
  • plantele hibride nu mai transmit prin seminte, acelesi caracteristici plantelor viitoare.
  • unele plante pot fi sterile, nu formeaza seminte.
  • fiecare planta are propriul sau proces de germinare, care se declansaza atunci cand exista conditiile necesare.
  • colectarea semintelor se face de la plante sanatoase, mature, pentru a obtine seminte de buna calitate, cu putere mare de germinare.
  • se recomanda ca semintele sa fi semanate (distantat, pentru a asigura dezvoltarea viitoarelor plante) in ghivece sau ladite special concepute, prevazute cu orificii de scurgere a apei.
  • grosimea pamantului cu care se acopera semintele trebuie sa fie aproximativ de doua ori cat diametrul semintei. Semintele foarte mici nu se vor acoperi cu pamant.
  • pentru a incolti, semintele au nevoie de temperaturi de 20℃ si un nivel ridicat de umiditate (rasadnitele se vor acoperi cu folie de plastic prevazuta cu orificii pentru asigurarea aerisirii).
  • semintele necesita o udare mai frecventa cu apa la temperatura mediului ambiental.
  • numarul plantelor care se inmultesc prin seminte este mai mic: galbenele, floarea soarelui, gura leului, garoafa, negrilica, pana zburatorului, luminita, cosmos, caldarusa, cretisoare, panseluta, lupin, ciocul berzei, crini, toate legumele
• pe cale vegetativa. Inmultirea vegetativa reprezinta capacitatea unui plante de a produce un organism nou dintr-un fragment de organ vegetativ, de la o portiune a unui astfel de organ, de la o singura celula sau un grup de tesuturi. Aceste segmente de planta se separa prin diferite moduri si in conditii favorabile de mediu, se dezvolta si creaza plante noi, identice cu planta – mama. Oamenii practica inmultirea vegetativa la plante in diferite domenii, precum: viticultura, flricultura, silvicultura, pomicultura. exista mai multe tehnici de realizare a inmultirii vegetative:
  • divizarea tufei se folosește pentru plantele cu varsta mai mare de un an, primavara, inainte de inmugurire. Se realizeaza numai dupa ce solul este bine dezghetat, riscul temperaturilor negative fiind redus. Planta este complet scoasa din pamant, se sapa cu atenție de jur imprejurul ei la o latime egala cu dimensiunea tufei + 20 cm. Planta se scoate complet, iar radacinile se desfac cu mana. Planta se replanteaza imediat, la exact aceiasi adancime, solul se taseasza bine si se uda cu moderație. Exemple: asparagus, ferigi, Spathiphyllum, Saintpaulia, peperomia, caldarusa, bujor, margarete, campsis, rudbekia, rubarba, leusteanul, tarhonul.

• • prin bulbi, tuberculi, tuberobulbi, rizomi. Inmultirea prin bulbi se realizeaza prin plantarea bulbilor toamna si primvara. Dupa inflorirea bulbilor, acestia se scot din pamant si se pastreaza in hartie, la loc uscat si racoros. Bulbii care infloresc primavara se planteaza toamna, iar cei care infloresc vara se planteaza primavara. La speciile de apartament, bulbii e planteaza atunci cand a dat mugurele. Exemple: lalele, zambile, narcise, muscari, anemone, Amaryllis, Cyclamen, crocus, ghiocei, crini, gladiole, freziile, Gloxinia, Gloriosa, Caladium, Begonia tuberhybrida, Dahlia, Ranunculus, cartof, Canna indica, ferigi, iris, lacramioare etc.
  • prin drajoni (lastari din radacini), stoloni (lastari taratori) si marcote.  Exemple: aloe, bromelia, tufanele, Clorophitum, saxifraga, Viola odorata. Prin stoloni – se utilizeaza pentru a obtine un numar foarte mare de plante. Dupa trecerea perioadei de fructificare, plantele mama produc stoloni, ce pot fi separati. Pentru a facilita dezvoltarea sistemului de radacini este de preferat sa se realizeze plantarea lor in vase mici, in pamant de turba si pamant de telina si udate cu atentie. Dupa dezvoltarea sistemul radicular se vor planta in camp. Prin marcotaj – se realizeaza din luna mai si pe parcursul intregii veri, prin introducerea in pamant a tulpinilor flexibile la speciile cu multi lastari. Dupa alegerea ramurii, se sapa o groapa cu cazmaua si se introduce in pamant partea de mijloc a tulpinii, curatata de frunze, cu cel putin 2-3 noduri, iar capatul lasat afara se leaga de arac.
  • prin butasi – se obtin plante capabile sa infloreasca intr-un timp mai scurt decat daca s-ar folosi seminte. Butasul reprezinta o un segment (tulpina, crenguta) taiata din planta-mama, ce poate include muguri apicali sau laterali. Lungimea butasului variaza in functie de planta, este recomandat ca cel mai mic segment sa aiba 10 cm si cel putin doua noduri. Inradacinarea se poate face in vase cu apa sau direct in ghivece cu pamant. Butasii pusi la inradacinare trebuie amplasati la lumina buna, dar fara soare direct si udati in asa fel incat pamantul sa fie reavan. Se practica acoperirea butasilor cu folie sau inlocuitori pentru pastrarea umiditatii relative la valori in jur de 90%. La plantele tropicale temperatura de inradacinare este de peste 22°C. Exemple: Ficus, Potos, Pasiflora, cactusi, Colocasia, Kalanchoe, Sedum, Saintpaulia, Peperomia, Phalenopsis, zambila, Echeveria gibiflora, Dicentra, Clerodendron, Papaver orientale, Aralia, Delphinium, Bouvardia.

Inmultirea vegetativa poate fi:

• naturala (fara interventia omului) se poate realiza prin:
  • diviziune;
  • inmugurire;
  • fragmentarea ramurilor;
  • rizomorfe;
  • rizomi;
  • bulbi;
  • tuberculi;
  • stoloni;
  • drajoni;
  • lastari crescuti pe cioate (dupa taierea plantei).
• artificiala (prin interventia omului) poate fi facuta prin:
  • marcotaj;
  • butasi;
  • altoire;
  • desfacerea tufelor;
  • drajoni;
  • tulpini subterane (rizomi, bulbi, tuberculi);
  • stoloni;
  • prin culturi de celule si tesuturi “in vitro“.

In functie de metoda de inmultire pe care o alegem este posibil sa avem nevoie de:

• ghivece de diverse dimensiuni,
• substante care sa stimuleze inradacinarea si revitalizarea plantelor,
• folii pentru pastrarea umiditatii,
• etichete pe care sa le aplicati pe ghivece,

 

Bibliografie selectiva :

• Enrica Boffelli, Guido Sirtori,  Inmultirea plantelor. Editura casa, 92 pg.
• Miranda Smith, 2008, Inmultirea plantelor ornamentale, Editura Rao, 168 pg.